Crina Păsculescu: „Hai să vorbim despre chestii care ne fac să ne simțim vii./ Noaptea se dă startul aberațiilor intense.”
Recenzie de Călin Niţă
Crina: Studiez la CESI și fac filme experimentale. Pasiunea pentru film provine dintr-o înclinație către multiple domenii artistice, precum poezia, fotografia și muzica. Prin artă exprim ceea ce nu pot în cuvinte. Și asta e o formă de intimitate.
În bio-ul ei, Crina ne-a spus că este pasionată de filme, iar asta se simte în atenția oferită dimensiunii vizuale a poemelor, pe care o folosește pentru a da coerență întregului grupaj; Între crusta de pe răni, stratul de gem întins pe pâine și coaja portocalei se construiește un fir roșu, secundar erotismului, dar poate la fel de important. De fapt, ce mi-a plăcut la poemele Crinei e stranietatea tuturor elementelor complementare acestuia. Au rămas cu mine succesiunea fragmentată, artificială a enunțurilor din primul poem, faleza random și produsele ei lipsite de substanță, șahul uman, sau focalizarea insistentă pe detalii ca raionul cu fructe proaspete, BIO, dar încă nu sunt sigur dacă ele sunt o pojghiță pentru discursul erotic, sau sunt de fapt fundalul pe care el este așezat. Probabil că un răspuns unic pur și simplu nu există.
*
Ți-aș explora universul
cum explorez stația de metrou atunci când nu știu pe unde trebuie să ies.
Mă ambiționez să greșesc doar ca să mă simt pierdută.
Acest sentiment de semi panică – full extaz mă face să îmi doresc
să îți cunosc cojile formate peste răni
să văd cât de proaspete sunt și să am grijă cu fiecare atingere
(mă întreb câte dintre ele vor mai sângera dacă le dau la o parte)
Când eram mică, oamenii îmi spuneau „pupă și o să treacă”.
Un astfel de contact intim, la maturitate, nu se refuză;
mă vei lăsa să te tratez cum știu eu mai bine?
Cu acordul tău, îți explic etapele: de pe încheietură pe degete
pe toată lungimea firelor de păr.
Câte încap în sufletul tău? Care te doare mai tare?
Ce nu ai spus nimănui – spune–mi mie.
De la emoții suntem în stare să facem cele mai nebunești lucruri,
de aceea îți verific disponibilitatea după fiecare pansare.
*
Te privesc din fotoliu, îmbrăcată în cămașa ta cu dungi albastre.
Îmi spui cât de mult urăști diminețile
pentru că te scot din confortul păturilor calde...
ești genul de bărbat ce-și notează dorințele în Notes,
dar care simți că-ți arde cel mai tare pielea?
Pleoapele închise?
Te-aș întreba cum îți bei cafeaua dimineața
și cum întingi untul pe pâine: de la stânga la dreapta sau cu mișcări circulare,
dar mă opresc.
Mă opresc pentru că știu cât de mult vreau să știu ingredientele din care ești făcut.
Acea dilatare prin care gândurile mele așteaptă să se nască
Este vindecată de povești. În această nouă lume,
șansele ca noi să mergem pe o faleză random
să luăm cele mai overrated și overpriced produse sunt tot mai mari.
Hai să vorbim despre chestii care ne fac să ne simțim vii.
Noaptea se dă startul aberațiilor intense.
Când te-ai simțit cel mai iubit dintre pământeni?
Vrei să ne scriem inițialele peste tot prin oraș
și să fim protagoniștii unui film documentar?
*
Vrei să guști din pulpa zemoasă
a portocalei
pe care am cumpărat-o ieri din Carrefour
de la raionul cu fructe proaspete, BIO?
Să rupi cu dinții pielița ce ține captivă
zeama aromată, dulce-acrișoară?
Te-aș iubi așa cum o fac nebunii
(participanți într-un șah uman)
Ți-aș cuprinde șoldurile în copite. Nu ți-aș da drumul. Nu se cuvine!
Te iubesc aproape indecent –
Te iubesc firav, brutal, încet.
Dacă ar fi să-ți spun ce simt acum
m-aș pierde în descrieri metatextuale
în idealuri, în teorii conspiraționale.
Te-aș înveli în tăcerea atingerilor promise
Iubirea mea-i prea mare, prea intensă
Pentru un simplu muritor.
Vrei ca și poemele tale să fie publicate la noi pe site? Ne poți trimite un grupaj prin formular! Răspundem cu feedback/sugestii de editare tuturor textelor primite!
