Claudia Nițu: „singurătatea între granițele estice se simte diferit”

Recenzie de Călin Niţă


Claudia: Vorbesc despre cărți, poezie, filsoofie pe internet, low key scriu poezie, dar nu am publicat în volum până acum.


Poezia Claudiei Nițu este una a sistemelor, și a relației dintre ele și individ. Când i se zice pe nume, sistemul se referă la ordinea socială post-comunistă în care poeta este forțată să trăiască, fără a se putea integra complet în ea. Aici, singura prezență luminoasă este zâna cea bună din est, care apare pe rând ca mamă și fiică, accentuând astfel izolarea față de exterior prin închiderea într-o existență ciclică. Un raport similar cu realitatea externă se găsește, însă, și în am abandonat recordurile, unde încercarea de a influența poziția sinelui în realitatea externă este catalogată drept filosofie de doi bani,/ bună doar să-ți dai aere, iar în dacă ai putea salva, granița cu sistemul devine blurată. La început, pare că sfârșitul lumii este un factor care cauzează anxietate, dar la final, devine clar că invocarea sa obsesivă este doar o metodă de gestionare a propriei mortalități


singurătatea între granițele estice se simte diferit

i-au spus sistem

și

ești tu mult prea sensibilă

pe retină se derulează inexact

realitatea unei lumi din anii ‘60

care nu a fost niciodată țara mea

there is no power in flower

le-am spus că mă doare

mi-au zis că nu ar trebui să simt

că nu trebuie să știe nimeni cine sunt

singurătatea între granițele estice se simte diferit

după decenii de gradații și subgradații de securiști

țara mea a dezvoltat anomalii celulare le numim

„boala celor care ascultă la uși”

singurătatea până la zidul Berlinului e despre

cine înghite pe cine

dar

mama mi-a zis să fiu bună

nu știe despre

mișcările subterane

nu știe că nu există adevăr sau dreptate

mama este copilul veșnic copil

pe care nu poți să-l întristezi

cu

„astăzi mi-au răstălmăcit cuvintele

și-au așteptat să mă arunc în prăpastie”

copilul pe care nu poți să-l trezești

cu

„nu există zâna cea bună”

mama mea este zâna cu o vorbă bună pe buze mereu.

eu sunt unde se moare de boala securiștilor estici

ea unde nu s-a demolat zidul „bine faci, bine găsești”

când vreau să mă adăpostesc în

sânul căldurii cuvintelor care vindecă

îmi amintesc de

zâna cea bună din est

singurul copil născut în umbra marelui urs

după ea doar vină și sânge

ea este copilul meu bun cu bucle roșcate și ochii verzi

pe care îl duc la culcare cu

„nu-ți face griji se spune că unde lovește sistemul

există o dreptate care așteaptă să iasă la lumină”.

sunt zile când obosesc

zile când

s-a călcat prea mult locul deja sensibil

sunt zile când tot ce ar putea fi bine nu ajunge la mine

sunt zile numai despre

„nu care cumva să le spun lor ceva ce mă doare”

„nu care cumva să spun că azi a murit definitiv

ceva din mine”

în pădurea fără nume așteaptă cuminți

cu colți ascuțiți vulpile bătrâne și lupii flămânzi.


am abandonat recordurile

la plonjonul în mijlocul

lucrurilor de maximă importanță,

prefer durerea nemijlocită

de suferința altora

vreau să decid când ar trebui

să mă nasc și asta sună a filosofie de doi bani,

bună doar să-ți dai aere.


dacă ai putea salva

ceva la sfârșitul lumii, dar nu pe tine, ai alege ceva care să

amintească de faptul că ai învățat, în școala primară,

despre fotosinteză, și ai crezut că omul e și el o plantă,

din moment ce, în sezonul rece, au loc cele mai multe acte suicidale?

dacă ai prinde sfârșitul lumii, ai putea să spui dacă e vorba doar despre

moartea planetei noastre,

sau dacă universul s-a strâns într-o imensă gaură neagră?

dacă ar mai rămâne ceva, orice care să amintească de tine, ar mai conta asta?

dar acum în confortul casei, căreia oricât te-ai strădui nu îi poți imprima

căldura corpului tău sau ceva care să-ți spună că-ți aparține, te gândești la sfârșitul lumii?

crezi că sfârșitul e aproape, așa cum au crezut toți cei care au contribuit

la întocmirea listei de date precise pentru sfârșitul lumii?

te-ai gândit că vrei ca totul să se sfârșească

pentru că numai asta îți oferă sensul existenței tale cu dată de expirare?


Vrei ca și poemele tale să fie publicate la noi pe site? Ne poți trimite un grupaj prin formular! Răspundem cu feedback/sugestii de editare tuturor textelor primite!


Next
Next

Crina Păsculescu: „Hai să vorbim despre chestii care ne fac să ne simțim vii./ Noaptea se dă startul aberațiilor intense.”