Alin Varga: ,,pe tavă se servesc doar tacâmuri/ două șervețele și multă liniște”
Alin: Am 17 ani(2008), sunt la liceu si scriu de aproximativ 2 ani. Am un raft arhiplin de poezie în camera mea în care îmi place să mă refugiez. Am publicat primele mele texte în revistele unor concursuri la care am participat și la încurajarea dirigintei mele, Rita Chirian, nu m-am oprit din scris:) Sunt poate puțin mai pasionat de teatru decât de scris, dar cred că se îmbină bine. Pe final cred că aș putea să menționez cel mai mare defect al meu care e comoditatea, care nu face decât să mă plafoneze, dar mă lupt cu asta!:)
Alin te ia pe nepregătite în versurile lui, construind asocieri neașteptate și imagini, pe alocuri, sadice (,,picioare goale care simt fiecare ciob/ (...) degetele fine sângerează/ apa curge iar pământul îi îngroașă consistența”). Aceste imagini dure te transportă senzorial în universul poemului. De exemplu, în poemul Roz, empatizăm cu doamna Lili - parcă gustăm odată cu ea din pufuleții înmuiați în apă și castraveții făcuți pastă – poemul lăsându-te cu senzația că ești captiv într-un șir de gânduri care la final capătă concluzii aparent absurde: ,,doar tu ai ochii așa frumoși!”. Datorită acestor descrieri specifice, versurile capătă o visceralitate care în timp, sper, va fi tot mai prezentă în poezia lui Alin.
Roz
sună interfonul
doamna lili vrea să intre
n-are bani de pâine și țigări
când am ajuns m-a strigat
nu pe numele meu
fie nu mai știe cum mă cheamă
fie-i mai ușor să rețină mai puțin cu un nume
nu i-a plăcut niciodată pentru că l-a ales mama
nu mai poate să fie deranjată
pufuleții îi înmoaie în apă
și castraveții îi face pastă
nimic solid nu mai intră
pe tavă se servesc doar tacâmuri
două șervețele și multă liniște
floarea se înverzește semn că e vechi și bun de aruncat
nimic însă nu se aruncă
doar nume
vina și reproșuri la singura masă din an
e tot mai goală
interior/exterior
și mai albă
ochii i se-neacă tot mai tare
doar tu ai ochii așa frumoși!
poezie?
multă humă și picioare goale
care simt fiecare ciob
îl apasă și-l doare
îi place să simtă tăieturi pe talpă
degetele fine sângerează
apa curge iar pământul îi îngroașă consistența
devine nămol
tu îl sorbi fără ca cineva să te vadă
îl înghiți
și-ți lingi buza superioară
pervers
vrei să-i simți fiecare tăietură
și fiecare strat de piele moartă
Vrei ca și poemele tale să fie publicate la noi pe site? Ne poți trimite un grupaj prin formular! Răspundem cu feedback/sugestii de editare tuturor textelor primite!
