Maria Lupu: „regreți te întorci înapoi/ înapoi e cel mai ușor de venit/ înapoi e cel mai ușor de privit”
Maria: Am început să scriu dintr-o incapacitate de a zice nu, iar apoi nu m-am mai putut opri. În timpul liber pe care îl mai am ascult (prea) multă muzică, nu beau destulă apă. Încerc să mă înțeleg și să nu mai vorbesc generalități; adesea eșuez, dar merg oricum mai departe.
Maria Lupu reușește să faca din niște poeme-listă comentarii nostalgice asupra unor momente din „viața provincialului”. Ce vrem să spunem prin asta este că Maria ne prezintă un slideshow de imagini și stări ale unei fete dintr-un oraș mic care începe să se (re)găsească, cu toate cutumele vârstelor mici („rătăciri reveniri/un pumn în dinți dat din greșeală” sau minunata imagine olfactivă din al doilea poem „iar în camera ta toceam reviste parfumate”). Nu sunt doar niște jocuri sau niște enumerații, se observă clar faptul că Maria Lupu știe să își aleagă cuvintele, știe să te lovească din prima, de la rândurile incipiente („condamnat să vrei să faci ceva fără să fii în reședințe de județ”), pumni pe care ți-i cară în sufletul sensibil la poezie până la final („regreți te întorci înapoi/ înapoi e cel mai ușor de venit/ înapoi e cel mai ușor de privit”). Textele ei sunt scurte și percutante, nu se lălăie și nu ocolesc, vin în forță și debordează de încrederea unei poete care știe că face treabă bună.
*
eu ținându-mă pe umeri pe mine
ținându-mă de umeri pe mine
ținându-mă în brațe pe mine
turn de control stivă răsturnată
structura neomogenă de date neclasificate
rătăciri reveniri
un pumn în dinți dat din greșeală
să nu-i spui mamei tale te rog
citate & poezii pe story
tricouri cu trupe teste la mate
n-ai greșeli prea mari se tot adună
conversații cu băieți pe mess
balsam de buze cu aromă de piersici
merișoare și migdale
parfum de tămâie în laboratorul de chimie
bocanci care-mi rup picioarele
porecle care nu mi-au plăcut niciodată
primul meu tricou scurt și prima minciună despre mine
*
eram iar tinere indiferente la orice altceva
prea obosite de greutatea personalităților noastre neinteresante
prea extenuate de neascultare și ignoranță
de teme & examene de prieteni care ascultau alt gen de muzică
iar în camera ta toceam reviste parfumate
eram în camera mea legam neuroni
învățăm cum să mă mișc cum să mă îmbrac să râd
pictând pereți regretam vremurile când n-aveam nasul înfundat
eram în mintea mea și eram iar tu tânără și îmi spuneai ceva
tu scrii ce vrei despre mine pentru că nu am ajuns până aici
m-ai încâlcit în mediu elastic plastifiat în sepia
*
condamnat să vrei să faci ceva fără să fii în reședințe de județ
viața în afara capitalei în colțuri de lume tumori benigne
infecții respectuoase contribuitoare ocazional la bunăstare
ținte voluntare de înjosiri
focare de banalitate zile ani bisecți
artist nu poți fi decât în aglomerări mai mari de 26k locuitori
interesant dacă îți tai o mână moare o rudă
dacă-ți pui cercel în nas
când scapi strâmbi nasuri vorbe pumni
regreți te întorci înapoi
înapoi e cel mai ușor de venit
înapoi e cel mai ușor de privit
Vrei ca și poemele tale să fie publicate la noi pe site? Ne poți trimite un grupaj prin formular! Răspundem cu feedback/sugestii de editare tuturor textelor primite!
