Clara Dinu: „ar trebui să existe un bechdel test și pentru/ atac de panică pe cameră”


Hello, sunt Clara, scriu poezie din liceu și de vreun an fac asta cu mai multă structură în cadrul unor ateliere de creație; îmi place să scriu o poezie urbană, cu destule cultural references și (auto)ironie. Ce inițial sună a insta poetry, în subsidiar devine mai mereu un manifest (social, cultural, personal and so on). Aș vrea ca poezia să existe (și ca) dialog, astfel că îmi doresc să pot transpune în texte dinamica și ritmul unei conversații


Poeziile Clarei Dinu sunt colaje, sunt filme care se suprapun și juxtapun totodată cu imagini de la diferite vârste. Ce este clar e faptul că textele nu plictisesc, sunt dinamice, cu referințe culturale din zeitgeist așternute perfect printre rânduri „ar trebui să existe un bechdel test și pentru/ atac de panică pe cameră”. Estetica de mâzgălituri de pe spatele unui caiet nu e una autoinfantilizantă însă, se privește mereu autoironic atunci când știe că sub vălul ăsta se află ceva mai mult: comentariu asupra problemelor de sănătate mintală sau a relațiilor, o structură a poemelor care se bazează pe înduioșare, dar și o tensiune ce crește prin tăietura versurilor sau lipsa ei în al doilea poem. Tuturor acestora li se adaugă și măiestria cu care reușește să creeze imagini fără oameni, cadre de film care te invită doar să exiști și atât, fără să-ți faci simțită prezența. (cadru cald calm e vara/o familie de arici/<ai grijă să nu se sperie>//cut)


El Prat 12h layover

tiktok ->

letting your intrusive thoughts win

thomas pe muntele vrăjit,

lea seydoux într-o bavarie în care

deprimarea are părul curat,

cuticulele intacte,

răbdare

0 apatie.

ar trebui să existe un bechdel test și pentru

atac de panică pe cameră:

cât de tare te sufoci

cum (nu) funcționează număratul

cum te

a) mesteci

b) lacrimimucozitatesalivă

mă rog, poate nu așa extrem,

ci numai ce filme-ți iei

despre toxiinfecție alimentară de la mâncarea de tonomat

mișcarea obsesivă de genunchi

(vezi că sunt scaunele unite, miști toată banca,

te văd/te

simt

alții)

noise cancelling de când ai ajuns la poarta 11

coada la baie și germo

fobia ta

când își scutură mâinile de apă

la sunet

la lumina

la aer

la toată conversația asta avută obsesiv

cu un alter care

ești toteu?

stai la rând?

că mai ai 11 ore -

deci, cum am repetat, de la început:

tiktok ->

lucky girl syndrome


Oscar winning tears

take 1

baloane de săpun filtru irizat

cadru cald calm e vară

o familie de arici

<ai grijă să nu se sperie>

cut

take 2

cel mai cinematic

imaginează-ți bebeluși robuști tușe perfecte

reclame cu soare în Grecia

zâmbetul de Colgate

keane perfect symmetry original soundtrack

momentul ăla pe care nu vreau să ți-l spun

nu vreau să se spargă

imaginează-ți că mă ții în brațe

părul tău îmi gâdilă urechea

citești mă

prind de vocea ta 3-2-1 o familie de arici

în șir indian îți numără bătăile inimii respirațiile

ți le simt pe creștet

cut

take 3// developat

modul meu preferat de regresie e de fiecare dată când te sun; te las uneori pe speaker și-mi

povestești despre taxiul de dimineață, pisica de la colț de stradă, cum plouă fix când ieși tu, cât de

neatentă ești cu cheile; modul meu preferat de regresie sunt prozele tale scurte, cum mă ții de mână

eu-la-5-ani-cu-tine-tot-la-5 ani; modul meu preferat de regresie e o familie de arici 3-2-1 ține ritmul

și numără bătăile

știi că inima are mărimea mâinii mele-n mâna ta?


Vrei ca și poemele tale să fie publicate la noi pe site? Ne poți trimite un grupaj prin formular! Răspundem cu feedback/sugestii de editare tuturor textelor primite!


Next
Next

Dragoș Drăghici: „există chestii mai periculoase și mai distructive/ decât cianura din sâmburii de caisă”