Andreea Măceșanu: „Versurile credibilității relației/ la fel de enervantă ca scrubul de pe fundul borcanului”
Recenzie de Călin Niţă
Andreea: Scrisul mă pasionează de câțiva ani buni și, deși am fost instruită într-un mediu academic și încurajată să public, am fost prea timidă să (mă) expun. Dar nu cred că mai e cazul să ezit.
„Seminarul” repetat aproape obsesiv domină acest grupaj în care Andreea atacă imaginea idealizată specifică spațiilor academice. E un cuvânt foarte bine ales, fiindcă, în contextul poemelor, granița dintre cele două sensuri ale sale („Formă de activitate didactică în cadrul învățământului superior” vs. „Școală de grad mediu pentru pregătirea preoților”) devine blurată. Dogmatismul, uneori implicit („Și gestionarea timpului/ prin remărci/- reproșuri – /Sau confirmări/ - așa interpretam și eu –”), alteori explicit („…agasată de regulile distopice ale seminarului”) facilitează, deci, foarte eficient acest joc al polisemiei. Mi-a plăcut foarte mult și cum tratează în cel de-al doilea poem sexismul academic, și ipocrizia acestui mediu. Incluziunea este performată oststentativ, dar rămâne incapabilă să atace într-un mod real constrângerile rolurilor de gen („Nu vreau decât să-ți fiu soție bună/ și să-ți spun despre poet și soldat/ sau poetă, scuze, și soldat/ Căci la seminar nu discriminăm…”), iar în perspectiva de ansamblu, ea reprezintă doar o mică întrerupere a unei realități în care poeta este limitată la rolul „soției”.
1.
Secundele fixate în schimbul de priviri
când Gemenii lui Cărtărescu
- din sala de seminar –
m-ajută să-mi spun ideile
despre Libertatea de a trage cu pușca.
Versurile credibilității relației
la fel de enervantă ca scrubul
de pe fundul borcanului
care intră sub unghii
Și gestionarea timpului prin remărci
- reproșuri –
Sau confirmări
- așa interpretam și eu –
2.
Nu vreau decât să-ți fiu soție bună
și să-ți spun despre poet și soldat
...
sau poetă, scuze, și soldat
Căci la seminar nu discriminăm...
Cum spuneam – soție bună care-ți scrie
pe Whatsapp
lista de cumpărături
și că e-n fereastra fertilă
ori agasată de regulile distopice
ale seminarului.
3. Poem reciclat la seminar
Vântul bate precum aerul unui feon
în cele 24 de ore prespălate cu detergenți duri.
Viața e exact cum vreau / pot
s-o privesc,
iar azi e ultima zi
când soarele mai răsare devreme.
Sensul-clișeu și constrângerea
pe care o simt când mă cenzurează
de propria persoană.
Circumstanțele aleatorii și rememorările
și cămașa în carouri și
instrucțiunile versurilor studiate.
Vrei ca și poemele tale să fie publicate la noi pe site? Ne poți trimite un grupaj prin formular! Răspundem cu feedback/sugestii de editare tuturor textelor primite!
